Soleae

Sandalele romane erau simple, formate doar din talpă, din piele sau uneori lemn, şi şireturi de piele cu care se legau de picior. Talpa urma doar aproximativ conturul piciorului, astfel încât sandaua se putea purta atât pe dreptul cât şi pe stângul. Bogaţii le purtau doar în casă sau atunci când mergeau în vizită şi sclavii le aduceau de acasă sub braţ, pentru a fi purtate în casa amfitrionului. Pe patul de banchet se şedea desculţ iar când musafirul dorea să plece, îşi cerea sandalele (expresia soleas poscere însemna în general a se pregăti de plecare) (foto). Unele modele de sandale par astăzi foarte moderne, mai ales cele a căror parte superioară era fixată printr-o bandă de piele ce intra între degetul mare şi următoarele. Existau sandale masive, din lemn, (soleae ligneae) prevăzute de lege ca mijloc de tortură sau pentru a împiedica criminalii să fugă.