Dirae

Furiile erau zeiţele răzbunării, echivalentul Eriniilor la greci. Mitologia romană le consideră pe cele trei (sau mai multe) surori fie ca fiice ale lui Uranus şi ale Gaiei, fie fiice ale nopţii (Nox). În primul caz, ele s-ar fi născut din picăturile de sânge care au căzut pe pământ atunci când Uranus a fost castrat de Cronos. Odată involcate, Alecto (cea de neoprit), Tisiphone (răzbunătoarea crimelor de sânge) şi Magaera (geloasa) îşi bântuiau victimele împingându-le spre nebunie sau sinucidere. La Roma exista o poiană sacră a Furiilor, lângă Aventin, pe partea cealaltă a Tibrului, şi un altar dedicat lor unde oamenii sacrificau miei negri şi porumbei şi ofereau miere, crengi de cedru, ienupăr, sau păducel. Furiile erau reprezentate cu şerpi veninoşi în păr sau pe mâini, torţe sau bice, fie ca bătrâne îmbrăcate în negru, fie ca fecioare frumoase îmbrăcate ca pentru vânătoare.