Deşi foloseau şi arme drepte, în special săbii de tip celtic sau roman, se cunoaşte preferinţa dacilor pentru arme curbe. S-a discutat mai mult despre falx, sabia curbă de două mâini, şi sica, pumnalul încovoiat, dar mai există o categorie care ar putea fi inclusă aici: cosoarele de luptă. Acestea sunt obiecte cu lama masivă dar relativ scurtă (20-40 cm.), vârf scurt încovoiat, tăişul pe interior, triunghiular în secţiune, terminându-se într-o limbă pentru ataşarea de mânerul de lemn.
Deşi există o serie de argumente în favoarea folosirii acestor piese ca unelte viticole sau pomicole, în special în cazul celor de mici dimensiuni, alte date ne îndeamnă să credem că erau folosite şi ca arme. În acest sens se pot cita două reprezentări, una pe Columna lui Traian şi alta pe un relief de la Adamclisi în care nobili daci, purtând pileus, sunt înarmaţi cu cosoare. Le recunoaştem după mânerul foarte lung şi forma specifică a lamei.
(Vezi o discuţie extinsă în Enciclopedia dacică)
