În mitologia greco-romană, Medusa era una (cea mai importantă) dintre surorile numite Gorgone, fiicele lui Phorcys (zeu primordial al mării) şi a lui Ceto (sora sa, şi ea zeiţă a mării). Goronele erau creaturi înaripate, cu şerpi în păr, care îi duşmăneau pe oameni. Cum Medusa era singura muritoare dintre cele trei surori, Perseu reuşeşte să o decapiteze, folosind o serie de obiecte dăruite de zei: un scut oferit de Atena, sandale înaripate oferite de Hermes şi o sabie din partea lui Hefaistos.
Unele variante romane ale legendei spun că Medusa era iniţial o frumoasă fecioară, transformată în monstru de către zeiţa Atena fie pentru a o apăra, fie pentru a o pedepsi pentru o aventură cu Poseidon în templul Atenei.
După ce a înfrânt monstrul, Perseu i-a oferit Atenei capul tăiat şi aceasta şi-a decorat astfel scutul. În cultura vizuală antică, capul Medusei, numit Gorgoneion, era folosit deseori ca decor pentru diferite obiecte (monede, armuri, clădiri, bijuterii etc.), considerându-se că are rol apotropaic, protejând impotriva 
spiritelor rele şi a deochiului.
