Bijutierii romani erau împărţiţi în mai multe grupuri profesioanle: aurifex (aurari), margaritarii (cei care se ocupau de realizarea bijuteriilor cu perle), sau gemmarii (cei care încrustau geme), reuniţi într-un respectabil collegium (atestate la Roma şi Pompei).
Existau denumiri şi mai detaliate, care indică specializarea extremă în cadrul acestei profesii: inaurator se ocupa de aurirea suprafeţelor, anularius realiza doar inele iar armillarius doar brăţări, brattiarius bătea aurul, caelator grava suprafeţele, scalptor fixa pietrele preţioase în bijuterii etc.
Majoritatea bijutierilor erau sclavi sau liberţi (sclavi eliberaţi) care continuau să lucreze pentru stăpânii lor, producând sau comercializând bijuterii. La Roma, magazinele de acest tip se găseau mai ales pe Via Sacra, dar şi în alte zone de lux. O frescă de la Pompei, din casa Vettii, arată o serie de amoraşi ocupaţi cu prelucrarea aurului, fiind vorba despre o serie dintre tehnicile la care apelau bijutierii antici, multe folosite şi astăzi.
