Atrium-ul era principala încăpere a caselor romane, fiind uşor de recunoscut datorită deschiderii rectangulare din acoperiş (compluvium) care permitea iluminarea camerei, şi datorită bazinului de dedesubt (impluvium), în care se colecta apa de ploaie (fig. 1).
În arhitectura romană timpurie, atriumul era încăperea unde se afla vatra de foc, iar deschiderea din acoperiş era iniţial prevăzută pentru evacuarea fumului.
În jurul atriumului erau grupate principalele încăperi folosite de familie, sufrageria, biroul, dormitorul (uneori mai multe).
În atrium se afla cufărul cu bani (arca, fig. 2), un fel de safe expus pentru a indica bogăţia 
proprietarului, dar mai ales locul închinat zeilor protectori ai casei şi locuitorilor săi (lararium). Acesta din urmă avea forma unui mic templu, în care se aflau statuete de bronz ale divinităţilor sau picturi ale zeilor casei, Lares şi Penates, ori putea fi o simplă nişă în perete sau un relief (fig. 3).
Pereţii atriumului erau în general bogat decoraţi, cu marmură de diferite culori sau acoperiţi cu picturi. Podeau putea fi decorată cu mozaicuri, asemeni impluvium-ului (fig. 1).
