Sufrageria romană se numea triclinium, cuvânt din greacă ce însemna literal “trei canapele/paturi”. Obiceiul de a lua masa întins a fost preluat de la greci şi etrusci. Aşezaţi la masă mâncau doar copiii şi sclavii.
Când luau masa, romanii se întindeau, pe partea stângă, pe trei astfel de paturi (fig. 1) sau platforme cu saltele şi perne (fig. 2), având masa cu bucate în mijloc şi servitori care îi serveau şi îi distrau. În timpul mesei, romanii discutau, urmăreau actori recitând, acrobaţi, dansatori, sau ascultau muzică live.
Ordinea aşezării pe canapele era destul de strictă, stăpânul casei şi familia sa stând pe 
canapeaua “de jos”- lectus imus, iar oaspetele de onoare era aşezat la locul de cinste, pe patul de mijloc – lectus medius ( fig. 3). Ceilaţi invitaţi la cină erau plasaţi în funcţie de statut şi importanţă. La greci, invitaţii erau doar bărbaţi, dar romanii acceptau şi femei la astfel de reuniuni.
Ca spaţiu de primire şi banchete, triclium era o cameră bogat decorată, cu picturi parietale şi mozaicuri. Picturile elaborate aveau subiecte mitologice, scene de amor, sau reprezentări mai serioase, potrivite discuţiilor de afaceri. Se păstrează şi exemple de podele decorate cu resturi de la masă, căci obiceiul era de a arunca pe jos ceea ce nu se mai servea. Mozaicul din fig. 4, decorat cu oase, c
rustacee şi fucte, reprezentând podeaua necurăţată după un banchet, include şi imaginea unui şoricel atras de bunătăţile unei mese fastuoase.
În casele impozante, exista o sufragerie mare, tricilium maius, unde se ţineau banchetele cu mai mulţi invitaţi (multiplu de 9, câte trei persoane pe fiecare dintre cele trei canapele), şi o sufragerie mai mică (triclinium minus), pentru recepţii mai restrânse.
