În casele romane existau de regulă mai multe dormitoare – cubicula, unele în jurul atrium-ului, altele în jurul perstilului, sau chiar la etaj. Dormitoarele erau considerate încăperi mai puţin importante, fiind de regulă mici, cu mobilă puţină – unul sau mai multe paturi, un cufăr pe post de dulap pentru haine şi obiecte personale, opaiţe sau sfeşnice pentru iluminat. Alături de pat se putea afla şi un scăunel de sprijinit picioarele. Între exemplele păstrate întâlnim dormitoare boltite, cu picturi murale şi mozaic pavimentar, uneori indicând dreptunghiul unde era amplasat patul. În faţa dormitorului mai putea exista o mică încăpere (procoeton) pentru servitori, gata să îşi slujească stăpânii în orice moment.
(foto 1. Pepo Segura)
