Săruturi romane

Sărutul (osculum, savium) era, ca şi astăzi, expresie a iubirii senzuale, fie în raporturi heterosexuale (fiind în acest caz iniţiat de bărbat), fie în cele homosexuale. Practicarea sa în public depindea însă de rigoarea epocii, fiind interzis cu totul în epoca republicană, şi condamnat mai apoi mai ales în cazul claselor superioare. Sărutări afectuoase dar non-sexuale erau frecvente şi între rude sau prieteni. Sărutul pe obraji, ca formă de salut elegant, era practicat inclusiv între bărbaţi, în cazuri oficiale precum întoarcerea din funcţii ocupate în alte părţi ale imperiului. Sărutul mâinii sau chiar al picioarelor era un semn de respect, practicat de exemplu de către clienţi faţă de patronii lor în cadrul ceremoniei de trezire (salutatio), sau de către copii faţă de părinţi. Exista şi un foarte vechi ius osculi, conform căruia tatăl familiei avea dreptul de a săruta pe gură rudele femei pentru a verifica dacă nu cumva băuseră vin. Sărutul putea avea şi o formă de venerare sau chiar adorare religioasă, fie prin sărutarea pământului (patriei, la întoarcerea acasă de exemplu) sau sărutarea degetelor urmată de atingerea unor statui sau obiecte sacre.