Dentifricium

În antichitate, igiena dentară includea folosirea scobitorilor (din lemn sau metal), clătirea gurii cu apă în fiecare dimineaţă şi spălatul pe dinţi, cu ajutorul unei pulberi dentare numită dentifricium. Se păstrează diferite reţete pentru aceste paste de dinţi, multe conţinând ca substanţă abrazivă oase de animale, coarne, sau scoici pisate. Se puteau adăga substanţe astringente sau plăcut mirositoare (cenuşă, nard), apă şi/sau miere în momentul folosirii. Catullus pomeneşte folosirea urinei pentru spălarea dinţilor printre celtiberi dar şi printre romani.