Tehnica fixării dinţilor cu sârmă de aur sau a înlocurii lor cu replici de fildeş (sau chiar dinţi de animale), fixate cu benzi de aur, le aparţine etruscilor. Romanii au preluat tehnica, pe care şi-o permiteau doar cei mai bogaţi dintre cetăţeni, însă ea nu era atât de răspândită, probabil şi datorită alimentaţiei mai sănătoase a romanilor (zahărul nu era cunoscut, singurul îndulcitor disponibil fiind mierea). Legea celor 12 table interzicea înhumarea cu obiecte de aur, excepţie făcând protezele şi lucrările dentare.
(Imagine: lucrări dentare romane, colecţie privată © Bridgeman)
