Chiriaşi în Oraş

Roma a fost primul oraş în care majoritatea locuitorilor stăteau în chirie. “Apartamentele” de închiriat (în cele mai multe cazuri simple încăperi) erau parte din insulae, complexe închise construite pe întregi parcele urbane. Aceste adevărate blocuri puteau avea până la 7-8 etaje, camerele cele mai scumpe fiind cele de la parter, din spatele magazinelor, şi cele de la primul etaj. Cele de la etajele superioare sau din mansardă erau mai ieftine dar şi mai supuse riscului de incendiu, fiind construite din lemn. Chiriaşii nu dispuneau de amenajări speciale pentru gătit sau igienă, folosind latrinele şi băile publice şi mâncând de multe ori de la tarabele de pe stradă. Gunoiul menajer şi conţinutul oalei de noapte se aruncau de regulă pe fereastră, în stradă. Contractele de închiriere, pe un an, doi, sau cinci, se încheiau la 1 iulie iar plata se colecta trimestrial. Se pare că cei mai săraci închiriau la comun astfel de spaţii datorită preţului crescut al chiriilor (supuse şi speculei, fiind deseori sub-închiriate). În caz de neplată, erau aruncaţi pur şi simplu în stradă de administrator (insularius).