Aşa-numita fructieră, farfuria cu picior înalt, este considerată una dintre formele ceramice tipic dacice. Forma constă dintr-o farfurie cu buza răsfrântă, sprijinită pe un picior înalt, gol în interior, uneori decupat cu mici motive geometrice. “Fructiera” face parte dintre formele ceramice dacice realizate la roata olarului, aceasta din urmă fiind preluată de la celţi. Se remarcă faptul că “fructierele”, perpetuând forme autohtone anterioare, erau la modă în secolul II î.e.n., dispărând treptat în perioada statului dac şi în cea romană. De fapt, picorul acestui tip de vas devine din ce în ce mai scurt, obiectul transformându-se într-o strachină. “Fructiera” a fost denumită astfel de arheologi datorită asemănării sale cu vasele folosite în epoca modernă la expunerea fructelor, însă în epoca dacică erau probabil folosite la servirea alimentelor. Ele erau de fapt un fel de mese portabile, dispărând odată cu răspândirea mobilierului pentru servit masa.
Fructiera dacică
Acest articol a fost publicat în Stiati ca... și etichetat cu ceramica, daci. Salvează legătura permanentă.
Cateva observatii am sa fac acestui articol,
Fructierele în epoca regatului dac se lucrau nu numai la roata olarului, ci și cu mana. Ba în destul de multe situri investigate pe cale arheologica, cele lucrare la mana sunt în mod evident mult mai numeroase… .
Cum argumentați derivarea acestei forme din ceramica celtica ? In ce ma privește, eu unul nu am văzut pana acum publicate nicăieri vase de acest tip in cadrul culturii materiale a “Celticii Orientale”… Cum rămâne cu antecedentele hallstatiene ? Sau cu analogiile egeeo-mediteraneene ?
Într-adevăr, fructierele dispar cam după cucerirea romana, dar aceasta dispariție a lor poate fi constatata doar pentru arealul intracarpatic si Muntenia… In Moldova, în cadrul culturii Poienesti-Vartescoiu, care noua ne place sa o atribuim carpilor, vasele de acest gen continua sa existe încă vreo câteva secole (e drept, fără sa mai păstreze eleganta, frumusețea și rafinamentul formelor “clasice”).
Chiar sa fie mobilierul de masa de vina ? Adică, băiețașii ăștia care prelucrau fierul ca nimeni alții în întreg “Barbaricumul”, producând sute de tipuri de unelte distincte pentru a fi utilizate în tot felul de activități care mai de care mai complexe nu erau în stare sa își facă un scaun și o masa ? Poate ca o analiza atenta a contextelor și a așezărilor in care apar aceste fructiere ar putea sa producă mai multe răspunsuri, ajutându-ne sa ne debarasam odată pentru totdeauna de puerilele explicații ale arheologiei anilor `80….
Altfel, felicitări pentru site si succes în continuare. Nădăjduiesc ca activitatea voastră va duce la o mai buna cunoaștere în rândul publicului larg a fascinantei civilizații a dacilor și a civilizației romane !
toate cele bune