Iluminatul la daci

Arheologii presupun că lumina naturală intra în casele dacilor prin ferestre mici, eventual acoperite cu membrană de animal, plăci de mica (precum cele câteva bucăţi de 8 x 6 cm. descoperite în cisterna de la Sarmizegetusa) montate în cupru şi plumb, sau chiar sticlă (plăci de ca. 10 x 15 cm. descoperite la Sarmizegetusa şi Costeşti). O altă sursă de lumină naturală erau probabil luminatoarele prevăzute în acoperiş, care foloseau şi la evacuarea fumului. Lumina artificială provenea de la focul din vetre, de la ceştile folosite ca opaiţe, cele cu trei torţi fiind suspendate, sau de la aşa-numitele sfeşnice (Eugen Iaroslavschi, Dacian Era Lighting, in Lychnus et Lampas, 2006, p. 11-19).