Obiect roman folosit pentru iluminat, constând dintr-un cilindru sau paralelipiped ce proteja un opaiţ sau o lumânare. Avea o bază de metal, un cadru cu mici ferestre de pergament, corn transparent, membrană de origine animală sau sticlă, un capac mobil şi cârlige de care era suspendat. Astfel de lanterne se foloseau în exterior, în călătorii de noapte (chiar şi în oraşe, unde nu exista iluminat stradal) sau pe corăbii. Ştim că existau sclavi însărcinaţi cu purtarea lanternei (Lanternarii), care după ce îşi conduceau stăpânii prin oraş îi aşteptau în stradă dar trebuiau să aibă grijă să nu adoarmă, pentru a nu le fi furată lanterna.
Lanterna
Acest articol a fost publicat în Stiati ca... și etichetat cu iluminat. Salvează legătura permanentă.
