În limba latină, vestibulum desemna un spaţiu de aşteptare, în cazul locuinţelor civile fiind vorba de o zonă din faţa casei, unde clienţii se adunau pentru salutatio (la trezire, patronul era salutat de clienţii săi, cărora le oferea câte un coş cu mâncare – sportula – şi apoi mergeau cu toţii spre forum).
Era vorba aşadar de un spaţiu deschis, între stradă şi uşa de intrare, probabil flancat de laturile casei. Vestibulum putea fi decorat cu statui, copaci, altare, sau prăzi de război.
După uşa de intrare în casă, masivă, din lemn şi/sau bronz, urma un coridor lung şi îngust, numit fauces (gât), flancat de încăperi care se deschideau doar spre stradă (camera portarului şi magazinul – fig. 1).
Deşi nu oferea prea mult spaţiu, fauces putea fi decorat cu picturi murale sau mozaicuri, unele pur decorative (fig. 2), altele simbolice sau reprezentative pentru proprietari.
Din Pompei se păstrează astfel de intrări cu reprezentări ale lui Priap (zeul fertilităţii, simbolizând abundenţa interiorului şi bogăţia proprietarului), imagini de câini (păzind simbolic familia), sau inscripţii:
- cave canem (atenţie, câine – fig. 3)
- salve lucrum (bine ai venit, avere – fig. 4)
sau pur şi simplu saluturi de întâmpinare, numele proprietarilor, etc.
