Horologium ex aqua

Ceasul hidraulic (cu apă) a fost inventat şi folosit atunci când cadranul solar nu putea fi consultat, pe timpul nopţii, pe vreme înnorată, sau în spaţii interioare. Acest tip de orologiu se baza pe curgerea constantă a unei cantităţi de apă într-un recipient, ale cărui marcaje, stabilite iniţial cu ajutorul cadranului solar, indicau orele scurse. Ceasurile hidraulice erau exacte pentru intervale relativ scurte, fiind iniţial folosite în curţile de judecată, pentru a cronometra intervenţiile fiecărei părţi. Apoi, în secolul al III-lea î.e.n., inginerul Ctesibius din Alexandria a inventat un mecanism hidraulic mai precis. În recipientul cu apă plutea o coloană cu un indicator în vârf, iar orele erau trasate pe un cilindru adiacent luând în considerare lungimea lor diferită în funcţie de anotimp. Prin modificarea scalei sau prin reglarea valvei, ceasul se putea adapta şi diferitelor poziţii geografice. Romanii au preluat invenţia, şi ea este descrisă în cărţile lui Vitruvius. (Karl-Wilhelm Weeber, Vita quotidiana nell antica Roma, 2003, p. 295-298)